Maturizarea sau: Cum am ajuns sa-mi traiesc viata prin prisma copiilor si a apartamentului

Maturizarea sau: Cum am ajuns sa-mi traiesc viata prin prisma copiilor si a apartamentului

Maturizarea sau: Cum am ajuns sa-mi traiesc viata prin prisma copiilor si a apartamentului

7 comments 📅13 October 2014, 14:56

… fiind prins (cu voia mea, evident) in mediul corporatist nu am putut sa nu observ ca outsider cum majoritatea impresionanta a colegilor mei au doar 2 subiecte de discutie:

  • Apartamentul – si implicit ratele magnifice pe urmatoarea parte semnificativa a vietii
  • Copiii

Dupa ce ani de zile s-au considerat dependenti de adrenalina pentru ca mergeau 10 km spre lucru cu biciclete care ar fi finantat un mic razboi, si pentru ca frecventau de aproape 10 ani acelasi delusor cu galme din interiorul unei hale – caruia ii spuneau traseu de catarari au fost loviti brusc de sentimentele materne/paterne/agonisitoare si s-au decis ca vor “sa aiba unde bate un cui” pentru a lasa o mostenire calduta animalutelor galagioase care urmeaza sa fie indobitocite in muzica “aia de calitate” care le place lor si care vor purta tricouri korny de care se vor jena cand vor creste mari mai ceva decat noi cand parintii aratau partenerelor din liceu poze cu noi goi.

Deodata discutiile stupide si inutile despre cate beri poti bea fara sa vomiti inapoi in halba sunt inlocuite cu cele demne de niste oameni maturi ad-hoc despre unde sunt cele mai ieftine cuie sau cine le aduce gratuit acasa; despre cat de dragut a fost Vladut cand a facut prima data pe wc si cum rahatelul lui -este intotdeauna in forma de Elvis si miroase a soc cu  tenta de levantica.

Brusc viata lor s-a terminat, si acum scriu cu invresunare ultimul capitol! Sunt speriati de moarte ca necrologul lor va fi lipsit de marturii ale existentei lor pe scara blocului. Nu ar fi asta o problema pentru ca agoniseala si urmasii sunt niste ocupatii specific mioritice, dar … daca ai iesit de la o piesa de teatru si continui discutia oprita de gongul de inceput – poate nu ai fost acolo!  Daca stai doar dupa curul copilului sau doar dupa ultimele promotii de la IKEA – poate ai putea sa investesti direct intr-un cavou si sa faci un fond pentru bocitoare. Oricum copiii te vor uri intre 13 si 25 de ani si se vor certa ca orbii pentru casa pe care ai construit-o si ii va durea in suportul de scutece de faptul ca i-ai nascut in apa sau in spital si ca i-ai purtat intr-o batista caraghioasa la sfarcuri prin Mall. Si e normal; asa am facut si noi si asa vor face toti de acum inainte; si daca nu vor face si vor asculta Seicaru cu tine inseamna ca sunt niste oi tampite care nu au avut capacitatea de a lua aceeasi doza de razvratire din muziCA CAre vorbeste pe limba lor.

Te vei trezi in felul asta ca la 80 de ani, cand e mult prea tarziu sa faci tampenii interesante vei fi mai plictisitor decat un amish la matrimoniale sau Fuego la Teo. Vei tine pe versiunile mai tinere si MAI galagioase ale odraslelor tale pe genunchi si vei povesti din din viata altora ca Ponta pentru ca TU, ca om esti un esec plictisitor; si atunci … cum poate un esec plictisitor sa creasca un om interesant?!

Copiii tai vor avea aceleasi deziderate in viata: bere la meci, rate pana in 25 de ani si … alti copii pe care sa-i invete cum sta treaba. Vei fi la 80 de ani un absolvent mediocru al unei facultati mediocre cu odrasle mediocre dar care stiu reteta succesului!…

Le dai un model mai util copiilor fiind un om de cariera care ii vede de 2 ori pe saptamana la micul dejun. Un model pe care sa-l urmeze sau pe care sa-l urasca, dar care le va folosi mai mult decat sa-ti vada curu’ in fiecare poza a copilariei lor

Si nu, faptul ca ai fost de 3 ori in fata primariei pentru Rosia Montana nu te vor face salvator al Pamantului; nu, vei fi un mediocru care trebuie sa-si rescrie istoria pentru a face pe cineva sa asculte.

Am spus-o in multe randuri si sustin: ca om nu esti nimic daca in fata unei beri cu un strain nu poti spune mai multe despre tine decat profesie si copii. Poti doar sa fii cel mai performant mediocru.

Share this article:

7 Comments

  1. Soso
    14 October 2014, 12:01 Soso

    Pfoai ce de frustrari adunate in articolul asta…
    Da cu o palinca ca mai spala din ele. :))

    Si sunt perfect de acord cu tine: sa nu faci niciodata copii. E mai bine asa pentru toata lumea.

    Reply to this comment
    • Fosea
      14 October 2014, 20:53 Fosea Author

      da, pot intelege punctul de vedere – nu are copii nu stie ce pierde, blabla; DAR – avand in vedere ca sunt putin in pozitia “oului negerminat” si avand deci posibilitatea de a ramane asa sau de a schimba in directia cealalta macazul personal… nu cred ca se potriveste ideea de frustrare ca o cauza a articolului.
      Cat despre partea a doua – ma gandesc destul de intens la a nu face copii (o non atiune incredibil de greu de reaalizat): Idiocracy m-a speriat destul de tare 😉

      Reply to this comment
    • s.
      14 October 2014, 20:57 s.

      Cred ca mai de graba esti tu frustratul aici, si parca vad ca te-ai regasit perfect in descrierile facute mai sus.Probabil de aia te descarci facandu-i pe altii frustrati.
      Si probabil si tu ai odrasle dinastea fantastice…

      Reply to this comment
  2. mimosa pudica
    15 October 2014, 18:30 mimosa pudica

    foseeeeeeeeea…….ai vrut sa starnesti un pic de scrasnete, fosnete, etc…uite ca incet, incet, ajungi sa calci oamenii pe bataturi…..umor bine mestesugit, fara sa ataci direct pe nimeni, doar niste remarci acide ce tin de cotidian….cotidian ce graviteaza in jurul job-ului, copiilor, sotului/sotiei, platii cheltuielilor, a creditelor….si peste toate, ironie bine dozata si o scriitura mai curata decat de obicei…ai cumva o noua muza? si acum, sa nu fac nota discordanta, MATURIZEAZA-TE (sac) si programeaza domnule, copii!

    Reply to this comment
  3. Ea
    31 October 2014, 22:22 Ea

    Haha…ce mediocritati corporatiste.
    Cate frustrari si cata voma.
    Asa e, nu toata lumea merita sa abia copii – sa simti ca viata ta NU, nu se termina cand apar ei ci tocmai atunci incepe, sa simti ce inseamna iubirea cu adevarat, sa te descoperi pe tine si sa-ti doresti sa te transformi in semizeul pe care-l vede pruncul cand se uita in ochii tai.
    Doamne, ce bine ca nu esti tatal unui copil. Nu te maturiza, nu trece mai departe. Ramai unde esti… pur si simplu.

    Reply to this comment

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.