Bag ‘sama ca s-a mai scris pe tema asta, de cand toata lumea isi petrece viata pe facebook. Generalizarea este intentionata, pentru ca oricat ati incerca sa negati lucrul asta, cu totii va laudati cu clatitele pe care le-ati mancat de dimineata, cu noul laptop, noua prietena, cu unde-ati fost as’vara, cu faptu’ ca v-ati maritat sau insurat sau nu mai conteaza, ca oricum le aruncati pe toate acolo, pe facebook, clatitele langa poza de la nunta, laptopu’ langa prietena sau reclama la salvati cainii maltratati.

Asta era doar o introducere pentru a stabili faptul ca toti, toti, va atarnati viata pe facebook. A, si apoi tot voi, toti, va plangeti ca facebook-ul si google-ul au cine stie ce intelegere cu CIA si SRI-u ca sa va urmareasca voua viata J))).

In orice caz, ce vreau sa studiez in foaia asta, e motivul pentru care oameni pe care i-ai vazut o singura data in viata si ai fost bine-cuvantat sa-ti de-a friend request pe facebook, iti scriu urari de de ziua ta. Daca veti gandi ca, ‘ha, eu imi selectez prietenii de pe facebook’, think again….cati aveti 500+ cunostinte sau prieteni cu care ati stat macar o data la bere?

Si atunci am stat sa ma gandesc, de ce ar scrie cineva, chiar si cele trei cuvinte simple, “La multi ani!”, unei persoane pe care de fapt nu o cunoaste deloc, poate nici nu-si mai aminteste in ce context a cunoscut-o sau poate nici macar nu a cunoscut-o de fapt in realitate?

Am incercat sa gasesc mai mult motive: singuratate, obisnuinta, dorinta ‘arzatoare’ de a participa la viata sociala, chiar si online, ba si mai interesant e motivul ca ii scriu eu, ca mai apoi, cand vine ziua sa-mi scrie si mie multi-multi-multi oameni sa ma laud ca am primit ‘jdemii de la multi aniuri pe facebook.

Indiferent care ar fi motivul pentru care actionati asa, lucrul asta denota din punctul meu de vedere urmatorul aspect: traim intr-o societate in care am reusit sa ducem superficialul la apogeu.

A ura cuiva la multi ani si toate celelalte urari de cat mai multe amante, masini si bani in anul ce urmeaza, era pe vremuri o ‘activitate’ destul de intima. Era o ocazie de a-ti revedea vechi cunostinte (pentru ca nu se dadea telefon sa se zica “la multi ani, na, de aia te-am sunat, am vrut sa-ti zic la multi ani, si na, deci, iti mai zic inca o data, la multi ani, ca sa stii ca de aia am sunat”), apoi prietenii si rudele mai indepartate aveau ocazia sa iti transmita gandurile lor prin telefon, daca nu erau in acelasi oras cu tine, apoi desigur, dupa cee viata a luat un ritm mai alert, din ce in ce mai multa lume prefera sa te sune de ziua ta, urmand a te sarbatorii efectiv in weekend.

Dar, in orice caz, era o impartasire intima de sentimente, o ocazaie de a-ti aduce aminte ca o anume persoana e importanta pentru tine, sau viceversa, ca esti importanta pentru ea. A transpune acest lucru in inventarea (la figurat) unui nou buton pe tastatura, undeva cat mai aproape de enter, ca sa fie la-ndemana, pe care sa scrie “happy Bday” sau si mai bine “happy Bday :D”, transforma specialul zilei in ceva extrem de superficial, grosolan sau vulgar chiar.

Exersati un lucru: cautati prin mesajele de pe facebook, si vedeti cu cata lume ati vorbit mai mult decat de doua ori pe an – o data de ziua voastra, o data de ziua lui sau ei. Eu am facut exercitiul asta si e haios de-a dreptul.

Scriam mai sus ca am reusit ducem la apogeu superficialul. Sigur, nu doar faptul ca toata lume scrie catre toata lumea mesaje de aniversare standard si fara sa transmita vreun sentiment denota acest lucru, insa ce doream sa subliniez in randurile de mai sus e ca in cele mai mici si intime detalii, viata noastra a devenit superficiala, si asta nu se intampla din cauza facebook-ului, care e in sine o platforma excelenta pentru extrem de multe lucruri, ci datorita voua. Voua va e lene sa mai scrieti si altceva in afara de ‘la multi ani :D’ (in care ‘:D’-ul transmite intreaga voastra paleta de sentimente de pretuire pentru destinatar), tot voua va e lene sa scrieti si altceva pe langa ‘un calduros Craciun fericit cu lumina si fulgi si chestii’, ‘iti urez traditionalul (hahahaha) la multi ani si un an nou fericit’, ‘lumina invierii fie cu tine si famelia ta’.

Dar in acelasi timp, nu va e deloc lene sa puneti un nou album de 873283287 de poze, pe care sa le incarcati pe fiecare in parte, sa zicem din excursia de acu’ doua zile din Grecia, si sa scrieti la FIECARE poza ‘pe plaja in Grecia, ‘…tot pe plaja in Grecia’, ‘…tot pe plaja in Grecia J)’ si de ce nu, o poza in Grecia, facand gratare, cu descrierea geniala ‘romanu’tot roman e si in Grecia’. Si apoi sa stati pana vi se termina concediul sa intrati o data la 5 minute pe facebook sa vedeti cate like-uri am la poza la care mancam gyros. Asta nu va e lene!

In schimb, va e lene sa stati nu mai mult de cinci secunde sa va ganditi, ‘ba, eu il cunosc pe asta? Sau ii trimit la multi ani-u asa aiurea, ca sa-mi trimita si el cand imi vine ziua (muahaha)?’

Inainte de incheiere, comunicarile astea asa de superficiale nu se compara cu afisatu drapelului pe tate wall-urile de 1 decembrie, oauale de pasti, salvati rosia montana (despre care abia astept sa scriu) sau cristosii si ingerasii de craciun. Alea pot reflecta si un sentiment de apartenenta la turma, care in anumite situatii nu-i chiar asa grav, pot reflecta si un nivel intelectual al persoanei care posteaza, dar macar posteaza pe peretele lui sau ei, nu-ti transmite o declaratie de…nimic, ca un la multi ani scris la repezeala.

Si acum, in incheiere, la multi ani ba romanilor!

Pentru cine vrea sa scrie in comment ‘ce ba, tu n-ai scris la nimeni pe care nu cunosteai la multi ani’, cititi semnatura.

Lupu’moralist