unde ni se duc povestile


Notice: Trying to access array offset on value of type null in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/thumbs.php on line 8
unde ni se duc povestile

unde ni se duc povestile

2 comments 📅22 April 2015, 13:10

au fost odată ca niciodată un rege şi o regină care locuiau în castelul modest al reginei-mamă. erau fericiţi cu traiul lor de zi de zi, cuminte, aşezat, cum le stă bine unor feţe nobile. aveau şi prieteni din regatele învecinate şi mai mergeau împreună la câte un ospăţ, o vânătoare sau în vizită în alte ţinuturi, la alte regate.

regele era în slujba unui împărat bogat care lăsa toată munca administraţiei în seama regelui. acesta tăcu, învăţă, munci pe brânci şi se alese cu experienţă de luptă şi administrare care îi fu de folos pe viitor.

regina muncea şi ea într-un alt regat şi îşi vedea silitoare şi liniştită de treburi. reuşeau să pună galben pe galben şi să viziteze anual tărâmurile învecinate, mai însorite, mai spectaculoase.

şi viaţa curgea, cu bune, cu rele, cum se cade pe la feţele domneşti.

după ce chibzuiră îndelung şi considerară că timpul a venit, regele şi regina plănuiră un moştenitor al modestului lor regat. şi se născu o prinţesă mândră şi frumoasă, lumina ochilor familiei. regina-mamă, bunica, era în al nouălea cer şi îi ajuta pe tineri cu prinţesa cea mult dorită.

după ce prinţesa crescu, regele şi regina hotărâră că este vremea să-şi clădească propriul palat şi să se descurce singuri, cu mai puţin ajutor de la regina-mamă care mai încărunţise şi obosise între timp. se împrumutară de la visteria ţinutului şi cu galbenii luaţi îşi ridicară un palat confortabil pe care îl amenajară aşa cum au dorit ei dintotdeauna.

şi viaţa curgea, cu bune, cu rele, cum se cade pe la feţele domneşti.

între timp, regele îşi spori averea reuşind să devină independent, punându-şi serviciile în slujba unor feţe împărăteşti generoase.

regina era fericită că familia prospera şi îl ajuta pe rege ţinând mereu palatul curat, hainele acestuia apretate şi pe mică prinţesă hrănită, giugiulită şi supravegheată. învăţase cu timpul cum să o crească, să o educe, să o înţeleagă şi să o facă fericită.

şi viaţa curgea, cu bune, cu rele, cum se cade pe la feţele domneşti.

cu timpul regele muncea din ce în ce mai mult, pleca în alte ţinuturi şi regina spăla şi călca veşminte, alerga precum o albinuţă toată ziua şi nu mai putea de bucurie când o vedea pe prinţesă cum creştea.

şi viaţa curgea, cu bune, cu rele, cum se cade pe la feţele domneşti.

de la o vreme, regele era tot mai des plecat în alte ţinuturi, iar regina era tot mai supărată că rămânea singură şi foarte ocupată, doar cu prinţesa. îşi ascundea supărarea de regina-mamă pe care nu dorea să o încarce cu tristeţea ei.

şi, după o îndelungă chibzuială şi cugetare, regina înţelese adevărul crud: în viaţa regelui intrase o zână cu bagheta ei magică şi nouă. tot acest adevăr îl pricepu regina la un bal unde se gătise cu cele mai noi şi cele mai frumoase veşminte pentru a-i face pe plac regelui.

şi, cu sufletul cernit, regina o luă pe prinţesă şi se mutară înapoi, în palatul modest al reginei-mamă. după ce plânse şi după ce ţinu doliu pentru relaţia în care îşi clădise cuibul şi îşi lăsase amprenta de femeie, ieşi din ea cu eleganţă şi cu capul sus, fără să spargă farfuriile de zestre şi fără să arunce apă clocotită pe portretul regelui din tablourile de familie, bucurându-se din toate baierele sufletului de cel mai frumos rod al dragostei, prinţesa cea mică şi frumoasă.

şi viaţa curgea, cu bune, cu rele, cum se cade pe la feţele domneşti.

prinţesa înţelese, cu greu, dar în cele din urmă înţelese, că regele şi regina nu vor mai sta împreună pe divan, la masă sau în casa altor feţe împărăteşti, dar învăţă din mers să se bucure de copilărie şi de momentele frumoase.

peste aceste rânduri ale povestitorului, zmeul-care este cel mai înţelept personaj, contrar credinţelor populare-suflă următoarele poveţe:

fiecare rege, regină sau orice altă faţă împărătească trebuie să se educe, să se disciplineze pentru a se bucura de ceea ce are în viaţă, pentru că nimic nu va mai fi mâine cum e azi. şi, mai presus de toate, orice zână tinde să se transforme cât mai rapid în regină şi să-i ocupe acesteia locul, iar farmecul baghetei magice dispare mai repede decât oricine îşi poate închipui.

Share this article:

Related Articles


    Notice: Trying to access array offset on value of type null in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/thumbs.php on line 8

  • Notice: Trying to access array offset on value of type null in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/thumbs.php on line 8

  • Notice: Trying to access array offset on value of type null in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/thumbs.php on line 8

  • Notice: Trying to access array offset on value of type null in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/thumbs.php on line 8

2 Comments

  1. Io
    23 April 2015, 09:28 Io

    Totusi, daca tot trebuie sa muncesti de ce mai esti rege????

    Reply to this comment
    • JosCuPonta
      12 May 2015, 17:50 JosCuPonta

      Un rege adevarat munceste mana la mana cu taranul, nu fiindca trebuie, nu fiindca i-ar sporii imaginea ci fiindca simte ca asa isi merita locul

      Reply to this comment

Leave a comment

Click here to cancel reply.


Warning: Illegal string offset 'rules' in /home/biggiemail/public_html/pesleau.ro/wp-content/themes/forca-theme/functions/filters.php on line 174

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.